… imi zise un tip cu ochelari, stand pe strazile imbarligate din Stonetown, capitala insulei Zanzibar. Parea serios. Era tipul de intelectual cu mai multe facultati facute, dar care nu-si gaseste job intr-o tara din lumea a treia. Asa ca vinde excursii la straini. Ce este “wazungu”? “Wazungu” inseamna strain, alb, in swahili, limba vorbita pe toata coasta est-africana. De fapt, literar, inseamna “ratacitorii fara rost” – primii albi care au ajuns pe aici erau exploratorii, care pentru localinici pareau niste calatori fara rost – nu faceau comert cu mirodenii sau sclave, pur si simplu calatoreau. Si asta era ciudat… inca pare ciudat pentru milioane de africani care nu prea inteleg de ce unii oameni calatoresc asa… doar sa vada.

Uneori nu trebuie sa te gandesti prea mult daca sa-l crezi sau nu pe cineva care vrea sa-ti vanda ceva in Asia sau Africa. Dupa atatea tari vazute si mii de negocieri, incepi sa-I simti. Asa ca m-am asezat pe un trepied cam schiop la o masa saracacioasa sa aud ce este ala “Safari Blue”.

Insula Zanzibar se afla undeva la est de coasta estica a Africii, in Oceanul Indian. Este o insula tropicala, din aceea pe care o vezi pe Facebook pe wallul lui Imperator Travel, nisipuri albe, mare verzui, palmieri semeti. Ei bine, tipul cu ochelari sustine ca in Safari Blue poti sa experimentezi chintesenta acestei insule pe care sultanul Omanului cand a ajuns acum vreo doua secole aici a crezut ca a murit si a nimerit in Paradis. Nu murise, dar Paradisul il descoperise! Imi arata poze cam arse de soare. Negociem si pretul. E timpul sa-mi practic invataturile acumulate prin India, Thailanda, Egipt sau Maroc. Asa ca il scot lejer sub 40 de dolari. Africa e un continent scump de calatorit. Nu e Asia! In Africa, africanii nu calatoresc, asa ca numarul turistilor este foarte mic in comparatia cu Asia de Sud-Est, iar preturile sunt ca pentru albii bogati si excentrici veniti de peste mari si tari. Dar, in Zanzibar, concentratia de wazungu pe cap de locuitor e mai mare decat in alte parti, asa ca e un pic de turism de masa. Evident, pretul Safari Blue sare pana la cer daca stai intr-unul din statiunile all-inclusive din jumatatea nordica a insulei, dar aici, in Stonetown, pitorescul oras arabo-african, plin cu backpackeri, poti obtine niste reduceri substantiale. Mai ales ca punctul de imbarcare este destul de aproape (Nota: pretul de care vorbesc era valabil in vara lui 2006. Intre timp, probabil gasesti turul la 60-70 de dolari).

Dau banu’, primesc bonu’, ii explic de unde sa ne ia. Nu prea stie, dar dupa ce ii arat pe harta, se prinde. Vom merge a doua zi.

A doua zi, toata trupa in par, gata de plecare. Vine si microbuzul, atat de familiar dupa 2 saptamani de safari prin Kenya si Tanzania, si plecam spre Fumba, punctul de imbarcare, la sud de Stonetown. In masina, aflu cate ceva despre Safari Blue. Excursia de o zi care se desfasoara in cea mai pitoreasca zona a Zanzibarului, Menay Bay Conservation Area, este derulata de o companie care face acest tur din 1996, la doar cativa ani dupa redeschiderea Zanzibarului pentru turistii straini. Mamica turului este o englezoaica, Eleanor Griplas, care a venit in Zanzibar si s-a indragostit de aceste locuri si a ramas. Si a gandit acest tur care se desfasoara de 16 ani deja. A ales cele mai faine locuri din insula si a gandit un safari care sa nu impacteze ecosistemul. Si zeci de mii de turisti isi aduc aminte de Safari Blue ca de o zi memorabila.

Am ajuns in fine, in satul Fumba, un sat african obisnuit, cu colibe, cu vanzatori de Coca-Cola relativ rece, fara a fi insistenti. Asa ca am ajuns pe malul oceanului, unde ne asteptau cateva dhow-uri, barcile traditionale ale Oceanului Indian, specifice atat pentru Zanzibar, cat si pentru Arabia – barci de lemn cu o vela mare care sa prinda orice pala de vant. Ma rog, dhow-urile moderne, de la Safari Blue au si un motor, dar care nu e folosit decat rar in zona de protectie.

Mai multe barci plecam ca intr-o adevarata cursa pe ocean. In barca noastra suntem vreo 15, cu tot cu echipaj. Ca sa ajungem unde trebuie, mergem tare cu motorul la maximum. Este o zi superba, cerul albastru fara pic de nor, marea la fel… Ca sa ne fereasca de soare, barca are si un soi de prelata, asa ca totul e minunat, vorba unui cantec de mai demult al lui Timpuri Noi. In mod normal, pe langa noi ar trebui sa se zbantuie si niste delfini, dar zilele astea sunt plecati in vacanta… o fi perioada de imperechere?

Primul stop va fi intr-o laguna, inconjurata de adevarate paduri de mangrove, un soi de tufisuri care cresc in apa. Aici suntem in zona de protectie si trecem pe propulsie eoliana… de fapt, nici nu trebuie altceva pentru ca dhow-ul pluteste lin si elegant pe o mare verde. E timpul ca toata lumea sa se arunce din barca pentru un pic de inot si snorkeling.

Urmeaza apoi o noua cursa spre o alta insulita, de fapt, doar o limba de nisip in mijlocul marii unde sunt instalate niste sezlonguri cu prelata pentru cei care vor sa se fereasca de aprigul soare african. Aici este locul de relaxare, de balaceala, dar si de dat cu o alta ambarcatiune tipica – ngalawa, o piroga, facuta doar dintr-un arbore de mango scobit, peste care vantura o panza ca la dhow-uri.

Si cum soarele in combinatie cu marea face o foame teribila, stopul urmator este pe o alta insula, unde ne asteapta un pranz tipic… africanii iubesc gratarele, iar cum Zanzibarul este o insula, este firesc ca creaturile marine sa sara aproape de bunavoie pe gratare… si nu sunt orice creaturi – lobster, calamari, diversi pesti… un adevarat festin pentru iubitorii de sea food. Si evident, nu se poate sa nu fie si desert – niste halva care sa ne aduca aminte ca Zanzibarul este un loc cu certe influente arabesti, dar si flori exotice din bogata flora a arhipelagului – de la cateva tipuri de banana la ananas, mango, jackfruit sau papaya. Totul udat fie cu sucuri naturale, fie cu berea nationala a Tanzaniei, Kilimanjaro… ce nume bine ales… un Kilimanjaro rece te racoreste instant in zapuseala Oceanului Indian.

Dupa pranz am mai explorat putin si interiorul insulei, ne-am catarat ca maimutele pe cateva trunchiuri de copaci imensi, atat de specifici Africii, si dupa inca o tura de balaceala in apa calda a oceanului ne-am imbarcat din nou pe dhow-uri in directia Fumba. Sincer, nici nu m-am prins ca ziua trecuse… Fusese una din acele zile care iti raman in inima, pline de viata, culoare, vitalitate, bucurie… o zi albastra… de la cer si de la mare, dar stralucitoare.

Ajuns in Stonetown, am iesit seara pe strasse in cautare de un restaurant bun cu muzica Queen, ca doar cel mai cunoscut fiu al Stonetownului este Freddie Mercury, care s-a nascut aici. Ma rog, in Zanzibar, se numea Farrokh Bulsara si era fiul unor parsi din India (zoroastrieni care acum cateva secole s-au refugiat din Persia in India), dar faima sa mondiala este legata de numele “Freddie Mercury”. Prin micul bazar din Stonetown ma intalnesc cu tipul cu ochelari. In semiobscuritate ii sticlesc doar dintii albi ca de fildes: “Sir, am avut dreptate?”. Da, my friend. Nu ai fost in Zanzibar daca nu ai facut Safari Blue!